Hedonismul şi tinerii

Standard

Hedonismul – o filozofie şi totodată o tendinţă exagerată în căutarea plăcerii şi a desfătării, o ghidare după ‘Profite du jour’, trăirea momentului fără gânduri de mâine în care se urmăreşte ca omul să nu se îngrijească de trecut sau să se preocupe de viitor. Primul hedonism – cel material şi exterior,care se rezumă la corp, iar cea de-al doilea reprezintă partea spirituală. Când prima filozofie se hrăneşte, aceasta este preocupată doar de hrană, în paralel cu cea de-a doua care se preocupă de conştientizarea gustului. Primul duce o viaţă inconştientă şi are parte doar de senzaţiile corporale şi continuă să rateze adevăratul scop care urmăreşte profitarea de moment.
Unii tineri se limitează doar la primul tip filozofic, prin care urmăresc distrugerea corpului doar pentru a se minţi cu o stare de spiritualitate, doar aşa crezând că pot atinge beautitudinea, fericirea, raiul; prin crearea unui hibric, un hermafrodit filozofic.Hibridul dintre hedonistul interior şi exterior este spiritistul, care luptă cu corpul şi care distruge corpul în atingerea edenului. Ratează corpul, cum ar putea atinge sufletul?
Hedonismul nu doar că este diminuat, ci este întărit cu o atitudine de nemulţumire şi contestaţie de către tineri asupra ancestralilor.Proclamarea plăcerii şi lăcomiei îi categorizează pe cei ce au o perspectivă trunchiată a vieţii, indentificând liberalizarea cu gândirea individualist-îngustă, sprijiniţi adesea să urmeze drumul nefiresc al hedonismului abuziv.
Una din exagerările cauduce pe măsură ce ne îndepărtăm de cutume o reprezintă erotismul şi sexualitatea vecine cu pornografia,alternate de siropoase compoziţii de valoare moral-artistică realizate prin mesaje subculturale, infraumane, dizgraţioase şi morbide.
Hedonismul adaptat de tineri este un moft, un soi mai impur şi mai modificat care pierde din esenţa urmărită, fără ca ei a fi conştienţi, tinzând să transforme esenţialul hedonismului într-o valoare alterată şi vanitoasă. Petrecăreţii, capricioşii, exclusiviştii şi mofturoşii care au descoperit-o pe Björk şi au salivat a plictiseală şi confuzie timp de o oră şi ceva la ‘Melancholia’ sub Lars Von Trier cred că au atins maxima aprofundării plăcerii şi a cunoaşterii, în esenţă nu reprezentând altceva decât proiecţia unei gândiri fragmentate, mutilate.
Dar cum vor simţi brusca ruptură din utopia lor râncedă la realitate în căutarea stabilităţii?

Jîjie George – IX K

2 răspunsuri »

  1. A se delimita între hedonismul cirenaicilor și hedonismul epicurean pentru a nu se comite nedreptăți… în general, duci lipsă de o oarecare claritate și textul pare trunchiat dar ești încă tânăr și ai timp să te perfecționezi… sunt multe, muuulte formulări ilegitime care n-au ce căuta într-un „eseu filosofic”. Demersul tău pare o derilantă luptă cu morile de vânt.

    Mi-a plăcut mult cum ai descris cea de-a doua formă de hedonism „care se preocupă de conştientizarea gustului”. Interesantă formularea. Dar, pe lângă această idee, aș vrea mai multe clarificări. În primul rând, ce înseamnă asta, că a doua formă de hedonism, pe care mi se pare că nu ai definit-o suficient, urmărește să conștientizeze gustul? Apoi mi se pare mie sau sunt necesare unele diferențieri teleologice? Hedonismul epicurean caută plăcerea. El nu te îndeamnă la destrăbălare. Esențial e să nu simți suferința, iar plăcerea vine ca un bonus. Excesul e dăunător, ergo Epicur recomandă o viață echilibrată. În al doilea rând, ce are a face o formă de gândire elenistă cu ascetismul creștin? Nu ne mai invita în asemenea nebuloasă că riști să sufoci cititorul. Pune-ți ordine în gânduri!

    Cât despre cirenaici aș zice că nu trebuie repudiați imediat. În viață ar trebui să încerci din fiecare stimul care ți se oferă pentru a căpăta experiență și a avea sentimentul plinătății. Altfel riști să trăiești „dogmatic”. Apoi, e just să condamni un act orgiastic fără să-l fi experimentat? Nu avem uneori senzația că există o ordine în haos? De ce n-ar fi atunci un sens în exces? Evident, fac puțin pe avocatul diavolului, cum s-ar zice, și exagerez.

    Problema mi se pare că nimeni nu-și asumă actele. Lipsa unui scop, unui sens. Câți dintre cei despre care vorbești tu a auzit de hedonism? Ce să mai vorbim de speciile lui? Atunci mi se pare că abordezi greșit situația tinerilor. Dar curaj și tenacitate! Nu se știe niciodată ce potențial nebănuit se află în tine 🙂 Ori poate am greșit eu. Corectează-mă atunci și o să am și eu de câștigat 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s