Interviu

Standard

Heei! Revenim cu forțe noi și cu energie pozitivă după 4 săptămâni de absență. Am încercat să păşim cu dreptul în aventura noastră întortocheată spre sufletul  persoanelor ce ne sunt îndrumători şi chiar modele demne de urmat. De aceea,numărul acesta îl putem numi ,,o ediție de colecție”,având în vedere faptul că interviul îi aparține doamnei director Prajinariu Mihaela.Cu siguranță după ce veți citit următoarele rânduri veți vedea în spatele aparențelor.

-Bună ziua! Am vrea să aflăm cum a fost eleva Mihaela în băncile liceului.

Am fost eleva Colegiului Național ”Mihai Eminescu” în perioada 1985 – 1989. Deși viața noastră de liceeni a fost mult mai monotonă față de a voastră, lipsită de multe din oportunitățile pe care le aveți voi acum, mi-a plăcut să mă implic în mai toate activitățile care se desfășurau în acea perioadă în liceu. Am fost o elevă conștiincioasă, învățam la toate materiile și îmi respectam profesorii.

-Ați avut vreun hobby?

-Mi-a plăcut și îmi place fantastic de mult să călătoresc, să cunosc locuri și oameni noi. Acest lucru îmi dă energie, forță și ispirație să muncesc, punând mult suflet în tot ceeea ce fac. Pe vremea când eram în liceu am călătorit foarte mult cu părinții prin țară și au știut să-mi cultive dragostea pentru valorile ce ne înconjoară. De asemenea, mi-a plăcut și îmi place foarte mult să citesc, să ascult muzică de calitate, să urmăresc un spectacol bun, doar că în prezent,  pentru toate acestea am prea puțin timp, mult prea puțin față de cât mi-aș dori.

– Ce materii va plăceau cel mai mult în timpul liceului?Dar mai puțin îndrăgite?

-Am îndrăgit mai multe discipline și cred că, de cele mai multe ori, le-am corelat cu dăruirea și profesionalismul dascălilor care predau acele materii. Dar cred că cel mai mult mi-a plăcut chimia, așa justificându-se și alegerea facultății. Nu cred că a fost de la început pasiune pentru această materie.  Am învățat la început din datorie și respect față doamna profesoară, față de părinții și colegi, și nu în ultimul rând față de mine. Eram ambițioasă, eram premiantă și nu aș fi conceput să fiu prinsă nepregătită la ore.

chemistry-glassware

-Ce v-a determinat să alegeți facultatea de chimie?

-Așa cum am mai spus, chimia nu a fost de la început o pasiune…Datoria s-a transformat în plăcere și abia mai târziu în pasiune. O influență fantastică asupra mea în alegerea facultății au avut-o doi profesori: unul care mi-a tăiat aripile spre facultatea de medicină, neîncurajând alegerea mea, celălalt, în momente de derută și disperare, mi le-a redat, îndemnăndu-mă, ca o alternativă, spre chimie. Am avut o doamnă profesoară la chimie care a știut să-mi influențeze alegerea și poate destinul. A fost și va rămâne pentru mine un model de OM în viață și pentru toate câte a făcut, îi mulțumesc. În acest context am urmat cursurile Facultății de Chimie la Universitatea ”Al. I. Cuza” Iași, am continuat cu un masterat și apoi cu un doctorat la aceeași universitate. Nu pot spune că mi-am împlinit un vis, dar m-am străduit și mă strădui să fiu performantă în domeniul ales.

-Ați avut parte de susținere din partea familiei?

Părinții nu m-au încurajat în alegerea făcută în privința facultății deoarece își doreau să merg la medicină. Îmi reproșez deseori că nu le-am împlinit visul, dar m-am străduit să nu-i dezamagesc prin tot ce am făcut ulterior. După ce am luat decizia să merg la chimie, au acceptat-o de dragul meu și m-au susținut cum au știut mai bine.

-Revenind în prezent,cum vă împărțiți între rolul de mamă,director și profesor?

-Păi nu știu dacă reușesc să mă împart echitabil și să-mi îndeplinesc onorabil îndatoririle de mamă, profesor, director. Cert este că mă străduiesc și asta poate contează cel mai mult. Deseori cei sacrificați sunt cei dragi și apropiați sufletului tău pentru că ai convingerea că ei te înțeleg cel mai bine și tot ei te vor ierta cel mai ușor. Viața m-a convins că nu e întotdeauna așa… Dar sunt perseverentă și cred că experiențele de până acum mă vor ajuta să fiu o mamă mai bună, o colegă de încredere și un manager iscusit. Mereu am spus că la împlinirea unor vise contribuie în egală măsură și cei care te încurajează, dar și cei care îți pun piedici. Dacă primii îmi dau speranța că pot realiza cu succes ce mi-am propus, ceilalți imi dau certitudinea că trebuie să o fac și să o fac forte bine!

-Cum v-ați hotărât să lăsați liceul Eminescu pentru A.T.Laurian?

Uneori hotărârile mari le iei în câteva secunde, sub presiunea unor evenimente și ai o viață în față să te bucuri de ele, să le analizezi apoi dacă au fost inspirate sau nu. Am fost profesor în Colegiul Național ”Mihai Eminescu” 14 ani, au fost ani frumoși, cu expertiențe, acumulări și amintiri plăcute, am cunoscut oameni minunați de la care am avut multe de învățat. Dar destinul a vrut altceva pentru mine, mi-a pregătit ceva mai bun, ceva mai …”nu știu cum”…Laurianul…Laurianul cu tot ce înseamnă el..În viață sunt momente când faci schimbări radicale în existența ta și cred că nimic nu este întâmplător. Ți se întâmplă pentru că trebuie să ți se întâmple…Dumnezeu are pregătit pentru tine un parcurs pe care îl știe doar El. Toate ne sunt date cu un scop. Noi trebuie doar să învățăm din toate câte ni se întămplă, bune sau rele, și să devenim mai buni, mai înțelepți.

Important este că sunt acum în Laurian, mă simt de parcă aș fi fost de-o viață, mă contopesc cu el și cred cu toată ființa mea în trecutul, prezentul și viitorul acestei școli.

-Dacă ar fi să schimbați ceva în  Laurian,care ar fi acel lucru?

Schimbări trebuie să facem mereu….Întotdeauna trebuie să acceptăm că e loc de mai bine…Mi-ar plăcea să vină vremea când binele să aibă aceeași cale, să fie văzut la fel de elevi, părinți, profesori, manageri, comunitate… Îmi doresc tot ce e mai bine și mai bun pentru cei din Laurian, doar că trebuie să am, poate mai mult, inspirația și înțelepciunea să arăt acest lucru.

-Ce sfaturi aveți pentru elevii din liceul nostru?

 -Sfaturi pentru elevii din Laurian?? Să fiți buni, performanți și veseli! Vă doresc din inimă să aveți intuiția, măiestria de a aduna de la dascălii voștri bogății morale și intelectuale care să vă  deschidă drumul spre succes, spre o viață împlinită…

 

Alexandra Harbuz, a-X-a J

Geanina Luca,a-X-a J

 

„Zilele Eminescu”

Standard

„Unde-s canile?Ati luat tepusele?Cine a luat rochia?” sau “Hai la cuburi”.

Aceste replici si-au facut din nou simtita prezenta pe 15 Ianuarie cu ocazia  serbarii poetului nostru drag Mihai Eminescu.Aceleasi emotii si transpiratii ce le-am trait de atatea ori.

masti

Un hol micut pe post de backstage pe care l-am umplut ochi.Toate cele 31 de suflete asteptand cu sufletul la gura sa incante publicul.Nu a contat ca nu e o premiera.Noi traim prin acest spectacol,de fiecare data jucand plini de energie si entuziasm de parca ar fi ultima data. Dar din pacate aceasta “ultima data” soseste cu pasi repezi.Tristi dar cu zambetul pe buze cu totii putem numara cu degetele de la o mana cate reprezentatii “Ssst” vor mai fi.

Un spectacol este urmat de altul sau cel putin asa ar fi corect si noi zicem ca va fi poate sau chiar mai bun decat precedentul.De data asta inlocuim “scorpiile” cu “liliecii” si nu vorbesc de o versiune teatrala a filmelor cu Batman ci de romanul de poezii de domnul raposat Marin Sorescu “La Lilieci”.

Horia Apalaghiei – a X-a D

Portretul lui Dorian Gray

Standard

„Portretul lui Dorian Gray”, vazând lumina tiparului în anul 1890, este singurul roman al scriitorului si esteticianului englez Oscar Wilde. Întâmpinat cu mult criticism, datorat în special de cinismul si aspiratiile netolerate la acea vreme ale autorului, Oscar Wilde a fost nevoit sa revizuiasca drastic romanul, adaugând mai multe capitole si eliminând mai multe scene suparatoare. Nici dupa revizuire, romanul nu a fost întâmpinat cu drag de lumea literara ale acelor timpuri. Desi nu a fost popular dintotdeauna, „Portretul lui Dorian Gray” nu este nici pe departe o carte urâta sau „murdara”. Din contra, înca din primele paragrafe îti poti da seama cu certitudine ca doar un estetician sau un poet talentat ar fi putut scrie un asemenea roman care „aspira la ceruri”. Întreaga carte pare a fi îmbracata în cuvinte frumoase si citate filozofice dar, în spatele lor se afla (probabil) toata viata si geniul autorului rezumat în doar câteva cuvinte.

dorian-gray-preview

Dorian Gray, un tânar timid de 17 ani, extrem de frumos si nepatat înca de pacate si batrânete, serveste drept muza pentru talentatul pictor englez Basil Hallward. Cel din urma, fascinat poate în proportii necuvenite de tânarul adolescent, îi picteaza un tablou superb, înfatisând cu fidelitate cea mai mare (si poate singura) calitate a protagonistului: frumusetea. Sub influenta nefasta a lui Lord Henry Wotton, un mentor cinic, Dorian Gray se îndragosteste nebuneste de propria sa imagine, întruchipând mitul lui Narcis. Ba mai mult, devine gelos pe tablou, stiind ca el va îmbatrâni si îsi va pierde frumusetea, pe când portretul sau va ramâne vesnic fidel acelui moment din viata sa. Adoptând filozofia superficiala a lui Henry Wotton, Dorian Gray îsi doreste sa ramâna vesnic tânar, lasând povara îmbatrânirii pe seama tabloului sau; niciun pret, cred el, nu este prea mare pentru îndeplinirea acestei dorinte.

Coborând spre cel mai josnic nivel al hedonismului, protagonistul îi raneste pe ceilalti, omoara, santajeaza si abandoneaza orice valoare, fara a fi atins de urâtenia pacatului sau de povara timpului, în timp ce portretul sau se degradeaza de la o zi la alta. Desi la început se sperie de asta, cu timpul se împaca cu ideea si ajunge sa-i faca placere transfigurarea propriului sau suflet, ramânând fidel unui hedonism plin de otrava. Finalul este foarte previzibil, fiind însotit de magie si patetism.

portretul lui dorian gray

În prezent, „Portretul lui Dorian Gray” este un roman clasic, cu un oarecare stil gotic si, mai presus de toate, foarte apreciat de public. Desi nu neg valoarea acestei carti, singura frumusete care trebuie apreciata este cea a cuvintelor. Desi exista structuri si citate care îti pot rapii ochii la tot pasul, în final, trebuie sa aruncam o privire obiectiva asupra romanului pentru a nu repeta greseala protagonistului.

Marius Dicu,a XI-a G